Cuvântul lui Elifaz.


	 1 |i r[spunzând Elifaz din Teman, a zis:

	 2	„De multe ori în via@[ @i s’a vorbit în dodii?
		Pe cine crezi tu oare c[’nmoi cu vorbe grele?
	 3	C[ iat[, tu, cel care pe mul@i i-ai înv[@at
		\i multe mâini sl[bite le-ai împuternicit,
	 4	tu, cel ce prin cuvinte bolnavi ai ridicat
		\i din genunchi nevolnici f[cut-ai îndr[zne@i,
	 5	acum, când \i pe tine durerea te-a atins,
		te-ai aruncat asupr[-ia...
	
	 6	Ce? frica ta de Domnulb e oare nebunie?
		\i tot a\a n[dejdea? \i calea ta cea dreapt[?
	 7	Adu-@i aminte: care din cei cura@i s’a stins?
		sau când pierit-au oare cei drep@i, cu to@i ai lor?c
	 8	Pe cât \tiu eu, aceia ce ar[ r[t[cire
		\i seam[n[ durere, pe-acestea le culeg.
	 9	Ei prin porunca’nalt[ a Domnului se sfarm[
		\i prin suflarea joas[-a mâniei Lui se sting.
	10	A leului t[rie \i r[cnetul leoaicei
		s’au stins, ca \i trufia  balaurilor mari.
	11	Furnicoleuld moare c[ n’are ce mânca,
		iar puii de leoaic[ se duc care’ncotrò.
	12	Din tot ce-ai spus, o vorb[ de-ar fi adev[rat[,
		nimic din aste rele nu te-ar fi’ntâmpinat.